Ce inseamna sa fii mama?

O mama se naste odata cu copilul ei,creste si se dezvolta la fel ca el.Sunt lucruri care pot fi usoare,dar in acelasi timp lucruri care pot fi foarte dificile.

Sarcina poate parea a fi ceva relativ usor,un sentiment atat de  frumos care creste odata cu burtica.

Ei bine,unele trec printr-o transformare sufleteasca si psihica pe care o accepta usor,dar altele dintre noi devin putin iritate,confuze,speriate.Trebuie sa acceptam aceasta schimbare,sa ne gandim la binele copilului,un copil dorit,bineinteles.

   O sarcina usoara nu ne da mari batai de cap,dar una mai complicata ne ataca putin psihicul facandu-ne putin paranoice la tot ce se intampla in jurul nostru.Resimtim oboseala si stresul mai tare ca de obicei.

Acest lucru trebuie controlat avand sustinerea partenerului,in primul rand,dar si a familiei si a prietenilor.

Sarcinile difera de la femeie la femeie,de aceea un sfat trebuie sa fie doar un sfat.

  Totusi,burtica creste si se apropie ziua cea mare.Din proprie experienta va pot spune ca este atat,dar atat de emotionant incat nu realizam ca trebuie sa nasc.Am fost mai speriata din cauza operatiei,neavand acordul medicului pentru a naste natural a trebuit sa fac cezariana.

Am observat ca majoritatea persoanelor publice opteaza pentru cezariana si acest lucru se rasfrange si asupra mamelor "de rand".Cred ca asta se datoreaza fricii de durere din timpul unei nasteri naturale.

 HMMM!!!! Nu stiti ce va asteapta dupa operatie.Efectul anesteziei trece si ganditi-va ca este totusi o taietura.Desigur nu pot spune ca durerea poate fi resimtita la fel de tare in toate cazurile,dar tot durere se numeste.Dupa operatie ai nevoie de ajutor cu copilul,nu poti sa te ridici imediat din pat,nu poti sa te apleci usor,nu poti sa faci nici un efort.Si asta cam 2-3 saptamani,in cazul meu.

Preferam travaliul si nasterea naturala,simteam primul sacrificiu pe care il face o mama,sentiment care inca imi lipseste.

   Asadar a venit pe lume copilul!!!!Acel moment e unic,nu se compara cu nimic.E usor,e greu?!?!

As vrea sa vorbesc doar despre mamele care se ocupa ele de copil si nu despre acele mame care se intorc la serviciu dupa cateva luni si lasa copilul cu bona.

  Cred ca este corect pentru copil sa se ocupe mama de tot ce are nevoie.Nu spun ca un ajutor strica,e nevoie,dar sa fie si mama acasa.O perioada grea este cea de acomodare,atat pentru copil cat si pentru mama.Noptile nedormite par a fi cele mai grele,mai ales in primele luni.Un stres in plus este atunci cand copilul plange si nu stii ce sa faci.

In cazul meu luam toti factorii prin eliminare pana ajungeam la un rezultat bun.Cand nu reuseam sa-i dau de capat ma conformam si leganam toata noaptea.Mi-a fost putin mai usor pentru ca nu ma panicam,stiam ca este perioada colicilor si incercam sa moderez durerea de burtica.

  Uite ca timpul trece si copilul creste.Ne putem considera binecuvantate daca avem un copil care mananca,doarme si isi vede linistit de joaca.Dar ce ne facem daca treburile nu stau ca in povesti?Cred ca un copil mai neastamparat cere mai multa atentie,sunt si foarte buni manipulatori.Asta si in functie de cum l-am invatat cand era mic (gen cateva luni).Si daca totusi este nelinistit,atunci sa-i dam ce vrea,ATENTIE.Treburile casnice par a nu se mai termina si in fiecare ora e cate ceva de facut.Dar cel mai important e sa le lasam putin deoparte,avem la dispozitie o viata sa muncim si sa-i acordam atentie copilului.Astfel el se va forma pe mai departe.In primele luni nu poti cere mare lucru de la cel mic,dar cand el ajunge sa inteleaga este necesar sa-l ajutam sa se dezvolte.In apropierea anului de viata este iarasi o perioada mai dificila,deoarece bebelusul nostru drag invata sa mearga,invata sa vorbeasca.Cred ca este o obligatie din partea mamei sa vorbeasca cu el toata ziua pentru a-si putea da drumul "la vorba".Si in privinta mersului nu cred ca este de ajuns sa-l pui in premergator si sa se plimbe toata ziua dintr-un colt in altul.Trebuie luat de manuta si mers cu el prin casa,dar si pe afara pentru a descoperi cat de frumos este sa mergi si sa poti ajunge la ce iti doresti.

   Recunosc,este obositor sa te ocupi singura de copil,dar sfatul meu este sa fiti mame cu norma intreaga.Nimic nu poate inlocui acele momente petrecute langa copil si fiecare reusita a lui este si reusita noastra ca mame.De aceea cred ca in cei doi ani care ni se dau ca prenatal (in majoritatea cazurilor) trebuie sa accentuam relatia mama-copil.

  Putem avea si timpul nostru liber,sa iesim in oras,sa petrecem cateva ore la cumparaturi,sa mergem la un film.Si cand te intorci acasa sa-ti vezi copilul razand cu gura pana la urechi ca te vede este de neimaginat.

   Asta este o parere personala si stiu ca mamele vor ce e mai bine pentru copiii lor.Nu este de ajuns doar sa iti zica cineva un anumit lucru sau sa citesti despre cum sa-ti cresti copilul,pentru ca de multe ori ne bazam pe intuitie,pana la urma suntem femei.