Relatia cu parintii inainte si dupa casatorie

 
    Este o porunca "Sa-ti respecti parintii".Nimic mai adevarat,ei sunt cei care ne-au ajutat sa ajungem in stadiul in care putem sa ne descurcam singuri.Si cine stie cate au sacrificat ca sa ajungem oameni educati.
Voi vorbi atat din perspectiva sotului,cat si din perspectiva sotiei.
   Inainte de a intemeia familia ta,cereai sfatul parintilor,ajutorul lor si deciziile de obicei se luau cu acestia.
Dar ce te faci cand ai o familie?
   Pentru ca relatia sa functioneze este normal ca sotii sa inteleaga insemnatatea unei casatorii.Nu te casatoresti doar ca sa ai actele in mana si sa porti acelasi nume.Trebuie sa iti doresti sa fiti mereu impreuna,sa ai vise,sa claditi impreuna un camin.Si cel mai important sa fie intelegere.
Acum de la caz la caz,ca na,mai sunt si socrii (de ambele parti,nu doar mamele de baieti) care isi cam baga nasul in treburile tinerilor casatoriti si cateodata strica ce este frumos sau ceea ce cuplul ar trebui sa rezolve singur.Asta si cand li se permite sa se amestece in problemele lor.
   De aceea,de ambele parti,trebuie sa existe un "consens".Ca fiecare sa-si vada de treaba lui si ce tine strict de cuplu sa ramana asa.Desigur ca stand in aceeasi casa,cum majoritatea sunt in aceasta situatie,neavand putere financiara pentru a-si lua o casa,sunt si decizii care trebuie luate la comun,dar trebuie delimitata bariera propriu-comun.
Fiecare are parintii de partea lui,ca doar nu o sa tina soacra cu nora sau soacra cu ginerele,doar asa de ochii lumii.
   Cuplul are nevoie de intimitate si nu de "urechi lipide de perete".Nu o sa fie mereu lapte si miere,dar cand situatia devine putin sau mai mult tensionata ei trebuie sa treaca peste asta singuri si sa nu permita parintilor sa intervina chiar daca poate avea un impact pozitiv,pentru ca dupa o cearta sotia si sotul se iarta intre ei,dar parintii,depinde de ce parte sunt,te vor privi cu alti ochi,indiferent ce vor spune acestia.
   Nu trebuie sa ne privam de timpul petrecut cu parintii nostri,dar trebuie sa intelegem ca din punctul casatoriei cel mai bun sfatuitor este sotul/sotia.
   Intr-un cuplu intelept sotul nu isi va critica niciodata socrii si nici sotia nu va critica parintii sotului ei.Daca nu au nimic de spus cel mai corect este sa taca.Si nici socrii nu trebuie sa fie critici,pentru ca ei au trecut deja prin multe faze ale vietii,dar tanarul cuplu nu are experienta.Pentru ca parintii fac parte din viata celor doi tineri,dar nu dicteaza si viata de cuplu.
   Daca si socrii vad ca copiii lor se respecta vor pastra o distanta corecta fata de viata lor de familie.
   Dezvoltand o relatie sanatoasa cu socrii nostri si acestia cu noi vom reusi sa avem caminul pe care ni l-am dorit si prin urmare copiii nostri vor trai civilizat si vor invata la randul lor ce este respectul.
   Aceasta este o parere strict personala!
PS:pentru cei care au putin timp liber si inca nu au vazut recomand filmele "Soacra mea e o scorpie" si "Socru de cosmar". :)